Acasă: între România și Maroc

     Am să încep prin a vă spune că mereu am fost fascinată de Orientul Arab a cărui granițe mintea mea le-a fluidizat și le-a proiectat și asupra Magrebului. Culorile, muzica și parfumurile specifice acelor locuri îmi crează mereu un sentiment sinestezic, iar cultura acestor țări îmi stârnește curiozitatea de fiecare dată. Crescând am ales să îmbin cumva această pasiune și cu o viitoare carieră, așa că drumul pe care l-am ales, acela de arheolog, a venit cumva ca o completare firească a pasiunilor mele.

  Am ajuns pentru prima oară în Maroc în februarie 2017, iar de atunci viața mea se împarte între România și aici, astfel ambele locuri fiind „acasă” pentru mine. Nu știu care casă e mai „acasă”, poate România unde îmi sunt familia, prietenii, locurile dragi și confortul deplin sau poate Marocul unde m-am regăsit, unde fiecare zi mă face să ies din rutina la care tindem să ne aliniem involuntar.

   Povestea mutării mele în Maroc nu are nimic romantic în ea. Am venit pentru studii, iar faptul că m-am îndrăgostit de țara aceasta a contrastelor m-a făcut să mă întorc din nou și din nou. În postările care vor urma doresc să vă prezint Marocul prin ochii mei, prin ochii unui om care locuiește aici și nu din prisma turistului, asta pentru că Marocul „trăit” e diferit față de Marocul „văzut”.